Educație

Cristian Diaconescu este un diplomat, analist politic și jurist român, fost Ministru al Afacerilor Externe, fost Ministru al Justiției și fost Senator în Parlamentul României.

Diaconescu face stagiul militar, în perioada 1978-1979, în cadrul trupelor de Securitate, de unde pleacă cu gradul de sublocotenent. A fost Secretar Adjunct al Asociației Studenților Comuniști în timpul facultății. Frecventează cursurile Universității de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid, conform unei atestări din 1988. Cristian Diaconescu recunoaşte că a făcut armata la trupe de Securitate, dar neagă faptul că a avut funcţii politico-ideologice pe linia Partidului Comunist în timpul facultăţii.

Cristian Diaconescu și-a început cariera în diplomație în 1990, în cadrul MAE, parcurs în care i-au revenit mai multe funcții: a fost diplomat în Delegația Permanentă, în Misiunea Permanentă a României la OSCE, în Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizațiile Internaționale de la Viena; a coordonat secția de cooperare în domeniul politico-militar al OSCE din MAE; a fost adjunct al șefului misiunii pentru domeniile politic-militar și de securitate ale OSCE, director al Direcției OSCE și de Cooperare cu Structurile Subregionale și Director General al Direcției Generale Juridice, Tratative și Consulară.

În anul 2000 este numit Secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe, condus de Mircea Geoană. De aici pornește drumul politic al lui Cristian Diaconescu. Începând cu anul 2002, Cristian Diaconescu a devenit membru PSD, cadru în care este înfățișat, prin activitățile pentru care îl propun liderii partidului, ca fiind imaginea pozitivă a PSD, o figură a politicianului cinstit, competent și neatins de corupție. Aceeași formațiune politică l-a prezentat pe Diaconescu ca o „soluție salvatoare” în 2004, când a fost instalat la Ministerul Justiției de guvernul Năstase, unde, din calitatea de ministru, a finalizat negocierile privind Justiția și Afacerile Interne pentru aderarea României la UE.

Același Năstase, din postura de premier, îl cooptează pe Cristian Diaconescu în Biroul de Coordonare al PSD, proaspăt organizat în urma unor revolte interne, pentru a salva imaginea partidului. În urma alegerilor parlamentare din 2004, Cristian Diaconescu obține un mandat de Senator în Parlamentul României din partea PSD. În 2005, ajunge vicepreședinte și purtător de cuvânt al PSD.

În 2007, a fost propus cap de listă pentru alegerile europarlamentare, dar fără succes. În contextul alegerilor din 2008 pentru Primăria Capitalei, PSD îl lansează (de asemenea, pentru „imaginea bună” a partidului) pe Diaconescu în cursa electorală, deși nu au existat niciun fel de indicator că ar putea câștiga. După cum preziceau și sondajele din acea perioadă, pierde titlul de edil al Bucureștiului. Însă, în același an, Diaconescu obține un al doilea mandat de Senator. Anul 2008-2009 marchează pentru Diaconescu funcția de Ministru de Externe în guvernul Boc, din care demisionează după nouă luni de activitate, odată cu ceilalți miniștri PSD.

În 2010 renunță la afilierea sa cu PSD și Diaconescu decide să îl sprijine pe Gabriel Oprea (și el fost membru în PSD) în crearea unei noi formațiuni politice de stânga, anume UNPR, unde a fost ales președinte de onoare.

În 2012, Diaconescu a fost numit din nou Ministru de externe în guvernul Boc și, după demisia acestuia, desemnat cu aceeași calitate în guvernul Ungureanu. Ulterior, a demisionat din funcția de Senator în 2012, alegând să accepte numirea ca Șef al Cancelariei Prezidențiale.

Este membru-fondator al Mișcării Populare (PMP) și parte a echipei de conducere. În iunie 2014, a fost ales Președinte al Fundației Mișcarea Populară și, totodată, candidatul PMP la alegerile prezidențiale. Renunță la candidatura sa la președinție în favoarea Elenei Udrea.

În 2021, este ales din nou președinte al PMP și este propunerea PMP pentru alegerile prezidențiale din 2024. În 2022, însă, i se adresează o serie de acuze soldate cu convocarea unui congres în urma căruia s-a luat decizia ca Diaconescu să fie înlăturat de la conducerea partidului. Mai mult, conferința organizată de Diaconescu alături de George Simion în care se discuta despre o colaborare între PMP și AUR a atras, în afara înlocuirii sale din rolul de președinte al PMP, și excluderea sa din partid. Diaconescu a contestat decizia PMP, însă verdictul final al Justiției a fost potrivnic încercării sale.

În 2024, fără a avea parte de susținerea vreunui partid politic, Diaconescu a decis să candideze la alegerile prezidențiale ca independent.