O carte de “parenting” (hei, știai că nu exista noțiunea de parenting în antichitate? ce chestie, nu s-a mai văzut inventarea de cuvinte pentru concepte abstracte care au existat totuși de când lumea, e semn că ne ducem de râpă, scuze, divaghez, am un of) FOARTE alarmistă, care propune soluții complet deconectate de realitatea de pe teren (nu zic că nu sunt soluții bune, dar sunt aproape imposibil de aplicat) și care se uită cu ochelari de cal la efectele pe care le are ținutul copiilor departe de smartphone. Din nou, nu contest efectele pozitive de care tot zice dl. Haidt (deși unele au fost observate pe un sample atât de mic, încât e cam jenant că le menționează, dar mă rog), dar oare CHIAR NU EXISTĂ efecte negative? Un copil care rămâne în urmă cu tehnologia, care nu știe cum să o folosească sau cum să existe într-o lume în care tehnologia domină viețile de zi cu zi ale multor oameni e mai fericit decât ceilalți? N-are probleme în alte arii ale vieții? Nu se adaptează mai greu la realitatea asta turbată? Nu o să ajungă să creadă toate reclamele, conspirațiile și să nu știe cum să gândească critic referitor la media pe care o consumă? Media literacy e foarte scăzută oricum, ceea ce are efecte groaznice, de la plush bio la genocid (Myanmar), cum combatem asta în timp ce fugim de smartphone ca dracul de tămâie (mă scuzați)? “Pe vremuri era mai bine, deci hai să facem iar ca pe vremuri”. Nu sunt eu prea deșteaptă dar sunt destul de sigură că NU PREA MERGE AȘA.